In seara aceasta m-am hotarat sa nu postez nimic din ce-am lucrat...ci numai ganduri...poate o motivatie pentru ceea ce fac.
De unde pasiunea mea pentru lucrul de mana? Cu siguranta e o mostenire, o mostenire de nepretuit preluata de la mama mea cea draga. Ea mi-a fost calauza si mi-a daruit cele mai mari averi pe care le-as putea avea si pe care nu mi le poate lua nimeni: omenia, dragostea pentru munca si pentru frumos si, de ce nu, paiunea pentru lucrul de mana.
Vreau sa las si eu fiicei mele aceasta mostenire...si tare mult mi-ar placea sa gandeasca despre mine asa cum gandesc eu despre mama mea. Ar insemna ca munca mea n-a fost in zadar, ca am lasat ceva in urma.
Un comentariu:
Foarte frumoase gânduri. Şi mie îmi place foarte mult să croşetez şi sunt tot din Râmnicu Vâlcea. Am descoperit abia astăzi blogul tău şi îmi place fosrte mult ce ai reuşit să faci cu croşeta. Şi eu am învăţat să croşetez de la mama şi bunica mea, dar de când am şi eu o minune de fetiţă parcă croşetez cu mai multă pasiune. O primăvară frumoasă să ai!
Trimiteți un comentariu